Emil sau despre educatie

Stie cineva cine este Emil?
Eu nu l-am cunoscut direct, dar stiu cum ar trebui sa arate, ce ar trebui sa stie, si cum ar trebui sa se comporte. Emil ar fi trebuit sa fie elevul model al lui Jean-Jacques Rousseau. El ar fi trebuit sa fie un copil orfan, pe care sa-l fi luat Rousseau, din fasa, spre a-i da educatia de care are nevoie fiecare pentru a putea forma societatea care nu strica natura umana, ci ii desavarseste existenta.
Emil este un personaj care a luat nastere prin 1762, in conditii care si astazi mi se par remarcabile. Rousseau a fost cel care a avut curajul de a spune ca societatea nu este buna si ca trebuie facut ceva pentru a-i imbunatati conditia (indrazneala care l-a costat arderea manuscrisului in piata publica si blamul public). Si asa a aparut Emil; un copil care, urmand modelul educational al preceptorului sau, va putea fi considerat omul desavarsit, pilonul unei societati corecte.
Dar la ce se refera acest tip de educatie? Rousseau insusi considera ca este un model utopic. Si cu toate acestea, credea in el si chiar si noi am ajuns sa militam pentru cateva dintre ideile lui. Rousseau dorea trecerea de la educatia formala, teoretica si abstracta la una practica, empirica, deductiva. In cartea despre care vorbesc acum, Rousseau face referire la nenumarate moduri prin care se pot formula lectii de tipul acesta, din domenii variate. Pot sa numesc aici discutiile libere pe care le poate avea elevul cu pedagogul lui privind la soare, la stele, situatii din viata privind proprietatea, moduri foarte simple prin care se poate obisnui copilul cu intunericul, cu frigul, cu rutina, toate fiind condimentate cu exemple imaginare dar cat se poate de realizabile. Nu dau prea multe detalii aici pentru ca vreau doar sa starnesc curiozitatea cititorilor.
Sunt multe dintre ideile lui Rousseau care sunt si astazi valorificate. Pornind de la modalitatea de invatare deductiva, ideea de valorificare maxima a copilariei copilului (Rousseau spune ca pana la 12 ani copilul trebuie lasat sa se dezvolte liber, sa nu citeasca nici o carte, sa aiba impresia ca el este stapanul in relatia cu pedagogul lui, starnindu-si in felul acesta, singur, interesul pentru cunoastere), pana la dezvoltarea metodelor blande de educatie, modelul lui Emil este unul dezirabil chiar si pentru zilele noastre.
Nu pot spune ca sunt de acord in totalitate cu modelul lui. Dar tot ce pot spune este ca multi parinti ar trebui sa citeasca aceasta carte (trecand peste observatiile specifice epocii respective), pentru a sti cum sa-si educe copiii, facand astfel primul pas pe drumul reformarii societatii, acestei societati care ne arata in fiecare zi ca suntem pe un pas gresit.
Recomand cu caldura, tuturor, acest manual despre educatie, si astept parerile voastre pe tema acesteia.


„Tineri învățători, aduceți-vă aminte că lecțiile voastre trebuie să constea fără excepție mai mult în acțiune decât în cuvântări; căci copiii uită lesne ce au spus și ce li s-a spus, dar nu ceea ce au făcut și ceea ce li s-a făcut.” (Jean-Jacques Rousseau)